Noi citim!

Fundatia “NOI CITIM” sprijinita de Oriflame Cosmetics Romania initiaza un program gratuit pentru tinerii care doresc sa participe la o succesiune de cursuri si sesiuni de comunicare a caror tematica sunt cele 4 dimensiuni ale succesului personal: cunostinte, competente, consecventa si convergenta.

Proiectul se adreseaza tinerilor cu varsta cuprinsa intre 20-22 de ani, din, mediul universitar .

Se vor selecta in prima etapa 20 participanti din fiecare oras in care se va desfasura sesiunea, dupa care intr-o etapa ulterioara, vor ramane doar 5 care vor fi invitati sa participe la o tabara de vara intr-o locatie ce va fi ulterior anuntata. Primii 5 , cei mai buni vor pleca intr-o sesiune de pregatire in strainatate

Acest program se va derula in orasele Cluj, Baia Mare, Suceava, Iasi, Constanta, Galati, Craiova, Brasov, Tg.Mures.

Moderatorul sesiunilor va fi D-na Monica Tatoiu.

La Iasi seminarul va avea loc marti, 11 Martie orele 18 - 20,00 la Seminarul Teologic- sala de Conferinte (langa Primaria Iasi). Seara se va incheia cu o cina gratuita la unul dintre restaurantele din oras.

Trimiteti urgent la adresa de email liliana.tatoiu@oriflame.ro confirmarea participarii pentru Iasi si Facultatea la care sunteti inscris.

Mult succes!!

Vrei sa afli mai multe informatii despre FEAA, cursurile tale de la FEAA, specializari, date exacte, etc?

vino la intalnirea cu decanul Joi ora 20.00 in Amfiteatrul B1 , FEAA, corp B….

Cenuşă… cenuşă… cenuşă în cap

Cred că o să ţin în permanenţă lângă mine o găleată din praful magic pentru că se pare că mai am nevoie din când în când.

Aş dori să îmi cer scuze de la doamna secretară pentru articolele anterioare. Chiar dacă nu am dat nume, este adevărat că am oferit unele “indicii” pentru ca cei care erau cât de cât familiarizaţi cu secretariatul să recunoască despre cine este vorba.

Dintr-un impuls al meu şi dintr-o greşeală de a nu cerceta înainte de a vorbi, nu mi-am pus, nici măcar un moment, problema că, deşi vă critic, vă pot găsi tot timpul la secretariat, inclusiv sâmbăta şi duminica (dacă eu ar trebui să îmi folosesc, în mod frecvent, week-end-ul în interesul serviciului, nu cred că aş rezista sau, cel puţin, aş rezista fără zâmbetul pe buze); deşi a trebuit să aştept, nu am plecat niciodată cu problema nerezolvată; deşi aveţi şi dumneavoastră o viaţă personală, nu vă vărsaţi nervii pe nimeni de la serviciu.

A fost un gest foarte urât şi negândit acela de a acţiona fără a judeca şi fără a cunoaşte toate datele problemei, doar dintr-o dorinţă de a scrie un text care să atragă atenţia. Pentru că aceasta a fost motivaţia; în niciun caz, aceea de a vă crea o imagine nefavorabilă (dumneavoastră sau instituţiei pe care o reprezentaţi).

Probabil că, prin acest articol, nu voi reuşi să “repar” decât o mică parte din orgoliul rănit într-un mod nepoliticos, dar sper, din tot sufletul, să acceptaţi scuzele mele.

Vă mulţumesc.

Masterand in sesiune…

Zilele acestea m-am trezit “bombardata” de tot felul de proiecte pentru master. Vina pentru acest “bombardament” este numai a mea pentru ca, din nu stiu ce motive, am crezut ca, daca masterul este la id, niciun stres n-o sa se abata pe capul meu. Bieninteles, nu am luat in calcul faptul ca, totusi, este vorba despre cinci materii in acest semestru (deci cinci examene) si niste profesori pe care ii cunosteam deja (pe unii) si, implicit, le cunosteam si cerintele. In fine…

Intrasem oarecum in panica si m-am apucat, repede-repede, de proiecte. Rezultatul , pentru primul proiect, a iesit unul super. Niciodata in timpul celor patru ani de facultate nu am mai dat atat de multa importanta unui proiect si nu l-am facut cu asa de multa “pasiune”. Este vorba despre un proiect la “Retorica media si publicitara” (analiza retorica a unui discurs publicitar). Singura data din timpul facultatii cand stiu sigur ca am mai fost la fel de entuziasmata ca fac un proiect a fost in legatura cu proiectul la Monoranu;). In rest…

Mi-am dat seama, spre finalul muncii mele productive, ca motivul pentru care am depus atata efort si mi-am dorit atat de mult sa fac un proiect bun nu a fost pentru ca imi doresc o nota mare ( / ),  ci pentru ca, pur si simplu, imi este dor de cei patru ani de facultate si imi este dor chiar si de stresul din timpul sesiunii si de tot. Atunci cand chiar treceam prin aceste lucruri nici macar nu realizam ca sunt asa de importante si ca o sa existe un moment in care o sa-mi lipseasca.

Spunea Alex intr-un articol de mai jos ca, in timpul studentiei, trebuie sa stii sa iti pregatesti “calea” spre viata si sa te implici in cat mai multe activitati poti. Asa este. Dar trebuie sa dai atentie si “lucrurilor marunte” care te fac sa fii student. Ca, de nu, te trezesti in anul intai de master sa pui mai multa pasiune intr-o banala tema decat ai facut in atatia ani de zile…

A! Bafta in sesiune!

Spirit de Craciun la Cuza…

Dupa cum ati observat poate, de cateva zile (aproape 10), de la balconul frumos impodobit in straie de sarbatoare al corpului A de la Cuza, au inceput sa se auda, aproape non-stop, cantecele de iarna si colinde. Majoritatea cantate de Stefan Banica Jr., dar nelipsite sunt si cantecelele celor de la ABBA. Atat am auzit eu. Poate unii din voi au mai auzit si alte trupe, care “cantau” de la balconul Universitatii fumos impodobite cu tot felul de ghirlande, brazi, lumini si luminite care creeaza o atmosfera frumoasa, o atmosfera specifica sarbatorilor de iarna. Nu stiu ce ati simtit voi, dar eu atunci cand trec prin fata acelui balcon, plin de ganduri si idei privitoare la facultate, examene, si zeci de proiecte ma linistesc si ma simt usor relaxat macar pentru 3 minute (ca atat dureaza cat trec dintro parte in alta a Universitatii:P).

Salut initiativa celor care au avut ideea sa mai schimbe cate ceva la infatisarea si “perceperea” Universitatii din Copou si asteptam si alte lucruri frumoase care sa ne faca sa fim mandri ca suntem la Cuza. Pana la articolul urmator…s-auzim numai de bine!

Prin Copou de Crăciun

De Crăciun, pentru voi.

UPDATE Click aici pentru a descarca melodia

Sunt student!

Sunt un student obisnuit la fel ca multii altii de la Cuza. Sunt un student care sta intr-un camin la parter. In fiecare seara aud tot felul de pareri ai colegilor mei referitoare la faculati, la organizarea lor, la modul de invatare pe care il practicam la Cuza, si deseori auzi pe holurile caminelor si nu numai intrebarea “Ce facem dupa…?”. Ce facem dupa terminarea facultatii? Eu m-as intreba mai intai “Ce facem acum, cat timp mai suntem inca studenti?”. Asadar am sa incerc sa descriu cateva activitati pe care ar trebui sa le facem noi studentii, ca sa gasim un raspuns la prima intrebare, dupa terminarea facultatii.

Poi…ideea generala e ca ar cam trebui sa profitam din plin de acesti ani de studentie. Ar trebui sa ne “afirmam” intr-un mod sau altul in acesti ani. (sa ne afirmam intr-un mod pozitiv, bineinteles). Dar cum facem acest lucru? Simplu! Dupa cum bine stim majoritatea facultatilor au ONG-uri, sau asociatii de voluntariat. Deci…ar fi bine sa facem voluntariat, sa invatam sa socializam, sa comunicam, sa acumulam capital social, sa dobandim abilitati si deprinderi care mai tarziu ne vor ajuta cu siguranta, si nu in ultimul rand dau si bine la CV acest gen de activitati. Sa participam la tot felul de traininguri in care sa deprindem acele abilitati, care ne vor pune in valoare mai tarziu. Sa participam la orice fel de dezbateri, sa invatam sa ne facem cunoscute ideile si parerile intr-un mod civilizat, si sa invatam sa ne argumentam acele pareri. Sa aplicam pentru burse in strainatate, care sunt prezente in facultatile noastre. Sa vedem si alte mentalitati, sa auzim si alte idei, care poate pot fi mai bune decat ale noastre si sa reusim sa le aplicam cu succes si in mediul nostru universitar. Sa scriem, pe bloguri, sau in alta parte. Sa facem cunoscut ceea ce scriem. Sa avem initiative de proiecte, ca suntem tineri si avem idei destule. Proiecte pentru noi, pentru studenti si nu numai. Acestea ar cateav din activitatile pe care le poate avea un student, pentru a putea gasi un raspuns la acea intrebare “Ce facem dupa…?”.

Nu zice nimeni ca trebuie sa stam toata ziua in biblioteca si sa scitim si sa invatam, ca vai Doamne vine sesiunea, sau licenta si ce om face (bine, nu trebuie neglijate nici aceste lucruri) . Trebuie sa invatam sa profitam de anii acestia, care se scurg repede si o sa le ducem dorul peste ceva timp. Suntem tineri, suntem studenti ai trebuie sa se vada lucrul acesta, prin actiunile pe care noi le promovam. Cam atat deocamdata si pana la articolul urmator… s-auzim numai de bine !

Dilema caloriferului

 

Mi s-a propus sa scriu pe acest blog si am fost foarte entuziasmata. Cred ca mai mult m-a entuziasmat faptul ca cineva mi-a spus ca imi urmareste blogul cu interes!

Tocmai cand ma framantau ganduri creatoare fara, insa, sa se concretizeze intr-un text coerent, a aparut articolul lui Cosmin care m-a scos din bezna inspirationala.

Mi-am amintit de un mail pe care l-am dat eu cam acum un an in urma pe grupul de discutii al anului nostru, sectia Comunicare Sociala si Relatii Publice, intr-un moment in care, dorindu-se o socializare exagerata, se dadeau mailuri melancolico-vizionare despre ce o sa facem noi cand “o sa fim mari”. Mailul meu suna cam asa:

“Cand eram mica, imi doream sa devin calorifer; probabil ca imi placea forma sau probabil ca imi placea ca statea degeaba tot timpul, in orice imprejurare. Cateodata se suia mama pe el ca sa ajunga sa stearga panza de paianjen. In rest… nimic!

Intre timp, peste cam multi ani, a inceput sa produca, sa se incalzeasca si acum tre’ sa-mi gasesc alt ideal in viata, unul care sa stea degeaba!

Cand eram mica, imi placea sa fiu deprimata pentru ca era momentul in care scriam cele mai mari ineptii in stil emineasciano-stanescian pe care le publicam in revista scolii. Acum, daca sunt deprimata, imi cumpar farduri! Acum imi place mai mult de mine!”

Nah… acum am crescut mare, nu m-am facut calorifer, dar am o mare curiozitate: daca, totusi, as fi calorifer, as primi salariu si in timpul verii?

Dacă aş fi rector pentru o zi

Dacă aş fi rector pentru o zi, aş vrea să fiu rector la Cuza. Nu cred că există loc mai viu şi mai frumos în Iaşi sau în toată Moldova.

Dacă aş fi rector pentru o zi, m-aş plimba prin toată universitatea să mă dau mare. Aş intra peste program la secretariate, să mă răzbun pentru orele de viaţă pe care le-am pierdut la cozi interminabile şi sufocante în faţa lor;

Mi-aş face un tricou pe care să fie o poză de-a mea şi pe care aş scrie cu litere mari RECTOR. Scopul ar fi, evident, acelaşi: să mă dau mare;

Aş da zi liberă pentru toată lumea;

Aş suna la salarizare să întreb ce salariu am, că şi aşa toată lumea moare de curiozitate;

Aş face ceva să intre bursele pe carduri la începutul lunii, nu la sfârşit;

M-aş duce să dorm seara în cămin. Şi aş intra fără să mă legitimeze portarul. Sigur rectorul poate să intre pe pile în cămin când vrea el;

Aş sta seara până târziu la canapele în C2 şi aş cânta;

În nici un caz nu mi-aş pierde timpul cu şedinţe plicticoase, cred că aş căsca toată ziua gura prin universitate să vorbesc cu studenţii (şi studentele )

Cred că, de fapt, dacă aş fi rector pentru o zi, mi-aş dori să mai fiu student pentru o zi.