Masterand in sesiune…

Zilele acestea m-am trezit “bombardata” de tot felul de proiecte pentru master. Vina pentru acest “bombardament” este numai a mea pentru ca, din nu stiu ce motive, am crezut ca, daca masterul este la id, niciun stres n-o sa se abata pe capul meu. Bieninteles, nu am luat in calcul faptul ca, totusi, este vorba despre cinci materii in acest semestru (deci cinci examene) si niste profesori pe care ii cunosteam deja (pe unii) si, implicit, le cunosteam si cerintele. In fine…

Intrasem oarecum in panica si m-am apucat, repede-repede, de proiecte. Rezultatul , pentru primul proiect, a iesit unul super. Niciodata in timpul celor patru ani de facultate nu am mai dat atat de multa importanta unui proiect si nu l-am facut cu asa de multa “pasiune”. Este vorba despre un proiect la “Retorica media si publicitara” (analiza retorica a unui discurs publicitar). Singura data din timpul facultatii cand stiu sigur ca am mai fost la fel de entuziasmata ca fac un proiect a fost in legatura cu proiectul la Monoranu . In rest…

Mi-am dat seama, spre finalul muncii mele productive, ca motivul pentru care am depus atata efort si mi-am dorit atat de mult sa fac un proiect bun nu a fost pentru ca imi doresc o nota mare ( /:) ),  ci pentru ca, pur si simplu, imi este dor de cei patru ani de facultate si imi este dor chiar si de stresul din timpul sesiunii si de tot. Atunci cand chiar treceam prin aceste lucruri nici macar nu realizam ca sunt asa de importante si ca o sa existe un moment in care o sa-mi lipseasca.

Spunea Alex intr-un articol de mai jos ca, in timpul studentiei, trebuie sa stii sa iti pregatesti “calea” spre viata si sa te implici in cat mai multe activitati poti. Asa este. Dar trebuie sa dai atentie si “lucrurilor marunte” care te fac sa fii student. Ca, de nu, te trezesti in anul intai de master sa pui mai multa pasiune intr-o banala tema decat ai facut in atatia ani de zile…

A! Bafta in sesiune!:)