Vrei sa afli mai multe informatii despre FEAA, cursurile tale de la FEAA, specializari, date exacte, etc?

vino la intalnirea cu decanul Joi ora 20.00 in Amfiteatrul B1 , FEAA, corp B….

Prin Copou de Crăciun

De Crăciun, pentru voi.

UPDATE Click aici pentru a descarca melodia

Sunt student!

Sunt un student obisnuit la fel ca multii altii de la Cuza. Sunt un student care sta intr-un camin la parter. In fiecare seara aud tot felul de pareri ai colegilor mei referitoare la faculati, la organizarea lor, la modul de invatare pe care il practicam la Cuza, si deseori auzi pe holurile caminelor si nu numai intrebarea “Ce facem dupa…?”. Ce facem dupa terminarea facultatii? Eu m-as intreba mai intai “Ce facem acum, cat timp mai suntem inca studenti?”. Asadar am sa incerc sa descriu cateva activitati pe care ar trebui sa le facem noi studentii, ca sa gasim un raspuns la prima intrebare, dupa terminarea facultatii.

Poi…ideea generala e ca ar cam trebui sa profitam din plin de acesti ani de studentie. Ar trebui sa ne “afirmam” intr-un mod sau altul in acesti ani. (sa ne afirmam intr-un mod pozitiv, bineinteles). Dar cum facem acest lucru? Simplu! Dupa cum bine stim majoritatea facultatilor au ONG-uri, sau asociatii de voluntariat. Deci…ar fi bine sa facem voluntariat, sa invatam sa socializam, sa comunicam, sa acumulam capital social, sa dobandim abilitati si deprinderi care mai tarziu ne vor ajuta cu siguranta, si nu in ultimul rand dau si bine la CV acest gen de activitati. Sa participam la tot felul de traininguri in care sa deprindem acele abilitati, care ne vor pune in valoare mai tarziu. Sa participam la orice fel de dezbateri, sa invatam sa ne facem cunoscute ideile si parerile intr-un mod civilizat, si sa invatam sa ne argumentam acele pareri. Sa aplicam pentru burse in strainatate, care sunt prezente in facultatile noastre. Sa vedem si alte mentalitati, sa auzim si alte idei, care poate pot fi mai bune decat ale noastre si sa reusim sa le aplicam cu succes si in mediul nostru universitar. Sa scriem, pe bloguri, sau in alta parte. Sa facem cunoscut ceea ce scriem. Sa avem initiative de proiecte, ca suntem tineri si avem idei destule. Proiecte pentru noi, pentru studenti si nu numai. Acestea ar cateav din activitatile pe care le poate avea un student, pentru a putea gasi un raspuns la acea intrebare “Ce facem dupa…?”.

Nu zice nimeni ca trebuie sa stam toata ziua in biblioteca si sa scitim si sa invatam, ca vai Doamne vine sesiunea, sau licenta si ce om face (bine, nu trebuie neglijate nici aceste lucruri) . Trebuie sa invatam sa profitam de anii acestia, care se scurg repede si o sa le ducem dorul peste ceva timp. Suntem tineri, suntem studenti ai trebuie sa se vada lucrul acesta, prin actiunile pe care noi le promovam. Cam atat deocamdata si pana la articolul urmator… s-auzim numai de bine !

Dilema caloriferului

 

Mi s-a propus sa scriu pe acest blog si am fost foarte entuziasmata. Cred ca mai mult m-a entuziasmat faptul ca cineva mi-a spus ca imi urmareste blogul cu interes!:)

Tocmai cand ma framantau ganduri creatoare fara, insa, sa se concretizeze intr-un text coerent, a aparut articolul lui Cosmin care m-a scos din bezna inspirationala.

Mi-am amintit de un mail pe care l-am dat eu cam acum un an in urma pe grupul de discutii al anului nostru, sectia Comunicare Sociala si Relatii Publice, intr-un moment in care, dorindu-se o socializare exagerata, se dadeau mailuri melancolico-vizionare despre ce o sa facem noi cand “o sa fim mari”. Mailul meu suna cam asa:

“Cand eram mica, imi doream sa devin calorifer; probabil ca imi placea forma sau probabil ca imi placea ca statea degeaba tot timpul, in orice imprejurare. Cateodata se suia mama pe el ca sa ajunga sa stearga panza de paianjen. In rest… nimic!

Intre timp, peste cam multi ani, a inceput sa produca, sa se incalzeasca si acum tre’ sa-mi gasesc alt ideal in viata, unul care sa stea degeaba!

Cand eram mica, imi placea sa fiu deprimata pentru ca era momentul in care scriam cele mai mari ineptii in stil emineasciano-stanescian pe care le publicam in revista scolii. Acum, daca sunt deprimata, imi cumpar farduri! Acum imi place mai mult de mine!”

Nah… acum am crescut mare, nu m-am facut calorifer, dar am o mare curiozitate: daca, totusi, as fi calorifer, as primi salariu si in timpul verii?

Dacă aş fi rector pentru o zi

Dacă aş fi rector pentru o zi, aş vrea să fiu rector la Cuza. Nu cred că există loc mai viu şi mai frumos în Iaşi sau în toată Moldova.

Dacă aş fi rector pentru o zi, m-aş plimba prin toată universitatea să mă dau mare. Aş intra peste program la secretariate, să mă răzbun pentru orele de viaţă pe care le-am pierdut la cozi interminabile şi sufocante în faţa lor;

Mi-aş face un tricou pe care să fie o poză de-a mea şi pe care aş scrie cu litere mari RECTOR. Scopul ar fi, evident, acelaşi: să mă dau mare;

Aş da zi liberă pentru toată lumea;

Aş suna la salarizare să întreb ce salariu am, că şi aşa toată lumea moare de curiozitate;

Aş face ceva să intre bursele pe carduri la începutul lunii, nu la sfârşit;

M-aş duce să dorm seara în cămin. Şi aş intra fără să mă legitimeze portarul. Sigur rectorul poate să intre pe pile în cămin când vrea el;

Aş sta seara până târziu la canapele în C2 şi aş cânta;

În nici un caz nu mi-aş pierde timpul cu şedinţe plicticoase, cred că aş căsca toată ziua gura prin universitate să vorbesc cu studenţii (şi studentele )

Cred că, de fapt, dacă aş fi rector pentru o zi, mi-aş dori să mai fiu student pentru o zi.